Parabola evreului

De mult, de mult, in Cracovia traia un evreu pe care il chema Eizik, fiul lui Yekel. Plin de datorii si coplesit de responsabilitatea unei familii numeroase, Eizik tanjea ca cineva sau ceva sa apara de undeva si sa-i usureze aceasta povara. Dar, nimic nu parea sa apara.

Intr-o noapte, Eizik a avut un vis ciudat. S-a vazut in Praga, capitala aflata la o mare distanta, stand pe un pod ce trecea peste raul Valtava, chiar langa palatul regelui. "Sapa!" - ii spunea o voce in ureche. "Chiar in acest loc este ingropata o comoara. Toate problemele tale se vor rezolva." Dar, cand s-a trezit, Eizik nu i-a dat importanta visului, crezandu-l doar o plasmuire a imaginatiei. Stia, oricum, ca nu are nici puterea, nici resursele necesare sa calatoreasca atat de departe.

Dar visul tot revenea. Noapte dupa noapte, el avea acelasi vis. In cele din urma, Eizik si-a dat seama ca nu va avea liniste pana cand nu va merge in indepartata Praga, pentru a verifica adevarul.

Cand a juns in capitala, epuizat si infometat, Eizik s-a dus direct la palatal regelui. Acolo, el a recunoscut podul din vis, locul fiind exact ca in viziunea sa. Dar podul era pazit de soldati. Cum s-ar fi putut apropia?

Atunci, pur si simplu, s-a hotarat sa spuna adevarul si revelatiile lui Eizik au provocat soldatilor un imens amuzament. "In ceea ce ma priveste," a spus unul dintre ei, in bataie de joc, "eu am visat ca exista o comoara, care este ingropata in Cracovia, sub cuptorul unuia Eizik, intr-o casa de evrei, si, acusica, plec intr-acolo s-o iau!".

Auzind aceste cuvinte, Eizik a avut, instantaneu, o sclipire. S-a intors repede la Cracovia, a dat la o parte pietrele din cuptor si acolo se afla comoara.